Cheile Țăsnei

După ce treci de Lacul Prisaca de lângă Băile Herculane și de podul care  îți deschide drumul spre Cascada Vânturătoarea, 

mai mergi câțiva zeci de metrii cu mașina, iar în partea dreaptă a drumului se vede cărarea spre Cheile Țăsnei.

Traseul este bine marcat, urucușul nu este foarte abrupt, la un mers în zig-zag, efortul poate fi bine dozat, fără să ducă la oboseală prea mare.

Perioada aleasă se pare că a fost inspirată, pentru că pădurea de fagi nu a fost înfrunzită, dându-ne astfel posibilitatea să observăm ce ne așteaptă mai sus de locul unde eram.n

Peretele de stâncă este doar o ”perdea” în fața frumuseților ce ne așteptau dincolo de el.... 

Potecile nu sunt ușoare, prăpastia se deschide foarte aproape. Este multă piatră și grohotiș peste care se poate aluneca foarte ușor la un pas neatent.

Imaginile care s-au deschis în fața ochilor sunt greu de descris...Merită văzute.

Pârâul Țăsna este ușor de trecut cu piciorul, fie pe pietre, fie pe ”podurile” amenajate din trunchiuri de copaci. În perioada primăverii apa este foarte curată și rece, are multe izbucuri foarte gălăgioase dar minunate pentru ochi!

De-a lungul cheilor, găsești mici poienițe în care te poți odihni și lua masa.

Pinul negru de Banat este stăpânul de necontestat al locurilor. Peisajele sunt mirifice!

Moara.

 În apus.