Pot exista fără tine, dar nu pot trăi!

Sigur că pot să respir fără tine! Nu stă în puterea ta rația mea de oxigen! 

Sigur că pot să trăiesc fără tine, pot merge fără să-mi arăți tu unde trebuie să ajung  și ce trebuie să fac!  

Pot să mă îmbrac singură, pot să mănânc, știu să mă întrețin, știu chiar să repar o chiuvetă sau să pun în funcțiune un calculator nou!

Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că sunt întreagă, nu e meritul  tău acesta! 

Pot să fiu independentă, să cresc un copil singură, să întrețin o casă și să muncesc în fiecare zi la fel ca și tine.

Problema este că fără tine, nu pot să fiu FEMEIE! Fără de tine nu pot iubi, iubirea nu se poate manifesta, pentru că nu are obiect. 

Fără de tine parcă mi-e sufletul șchiop, poticnindu-se într-un dublu efort prin toate hățișurile vieții.

Fără de tine sunt ca o cetate apărată doar pe o latură a ei, de cealaltă parte este un permanent și obositor atac.

Fără de tine sunt ca pasărea care n-a avut destulă putere în aripi pentru a ajunge în vârful pomului. Și-a făcut cuibul mai jos și este în mereu în pericol de a-i fi luat de un vânt mai puternic.

Am nevoie de tine. Avem nevoie unul de altul! Nu suntem anexe unul altuia ci ne completăm unul pe altul, ne susținem unul pe altul, ne ajutăm și învățăm unul de la altul. Prezența unuia în viața celuilalt este o bucurie și o permanentă căutare a împlinirii dorințelor! 

Atunci când iubești și-ți prețuiești propria ta iubire dar și pe cea care o primești, vei avea grijă de ea, vei fi un paznic vigilent asupra propriilor tale slăbiciuni, în primul rând, pentru a nu-i greși celuilalt și pentru a nu-l răni.