Cheile Jelerăului

Nu am putut rata o zi care se anunța foarte frumoasă așa că am pornit cu încredere spre un alt traseu al Parcului Național Domogled-Valea Cernei, acela care duce spre Cheile Jelerăului. O scurtă oprire în Bozovici ne-a ”făcut” cunoștință cu o specie de salcâm cu flori mov! Parfumul lor suav este mult mai slab ca întensitate decât cel al fratelui alb.

Intrarea pe traseu este deja cunoscută, cea care duce spre Crucea Albă. Pe marginile potecii clopoțeii în special dar și alte flori se bucură și de soare, și de răcoarea pădurii de care am profitat și noi din plin.

Punctele de  belvedere sunt destul de dese iar priveliștile sunt impresionante.

A ridica privirea de pe cărare înseamnă să rămâi uimit de măreția muntelui și de încăpățânarea copacilor de se înălța de-a dreptul din stâncă! Suntem pe tărâmul binecunoscutului pin negrru de Banat.

De la Crucea Albă priveliștea nu poate fi alta decât minunată!

După ce trecem de Crucea Albă, la prima intersecția urmăm marcajul cruce albastră, adică drept înainte. Poteca ce duce spre Chile Jelerăului este ușor sălbăticită, semn că nu este prea circulată. De fapt se simte și multă umezeală ceea ce ajută plantele perene specifice locului să se dezvolte foarte rapid.

Am aflat că în urmă cu câțiva ani s-a prodis un incediu care a distrus o mare parte a copacilor și a vegetației. Încă se mai văd trunchiuri de copaci carbonizați.Să fim mai conștienți și să avem grijă de pădure, altfel riscăm să nu mai vedem asemenea frumuseți!! 

Traseul nostru se încheie la Izvorul Jelerăului, care ne întâmpină cu o apă foarte rece și foarte bună, din care bem încet pentru că suntem prea încălziți de drum. Din acest punct traseul se bifurcă din nou, poteca din stânga duce spre Vârful Șușcu, iar cea din dreapta spre Poiana Mușuroane.Noi ne întoarcem deocamdata acasă.